Masini si noxe ce inunda-n noi
Se duc firav la lada de gunoi -
Iar fara viata ele se tot strica
Si ajung doar rable fara o aripa.

Iar dupa toate cate-au patimit
Cu frane rupte pan`la blana de cotit -
Incep si plang de sincera tacere,
Caci inimile lor triste se ineaca in durere.

Ele ar vrea pe noi sa ne urmeze-n timp,
Dar viata lor scurta trecuta in rastimp
Le-a obosit volanul de frecus etern
Si vor sa odihneasca, dar nu intr-un infern.

Acum la o adica, masinile ce mor -
Au ratacit pe strazi cuprinse de amor
Si s-au miscat claxoane pe caldarimuri arse
Caci ele, dainuitau dupa capetele-ntoarse.