în marmura minților mele ai fost cândva iubito
acolo în sevele trupurilor ostenite
în substanțele pure ale sângelui
acolo ai fost în cifrele aruncării de pe bloc
în sudoarea fonetică a ștreangului
în marea cea mare a venelor deschise
în seducția tâmplei din care glonțul a evadat
acolo ai fost când a trecut trenul
când locuitorul unei lovituri de cuțit am ajuns
când galeria minei și-a năpustit carbonul
în oasele mele tinere
când prietenii m-au îndopat cu medicamente și alcool
acolo ai fost când otrava cinei celei de taină
m-a târât la groapa de la marginea cetății
când n-a mai fost oxigen pentru inimă
când zăpada a năvălit și înghețul
acolo ai fost suflând abur cald peste pleoape
lângă parapetul zdrobit de mașină
lângă seringa lui lakatoș țiganul din celula pușcăriei

acolo unde plec diseară nu poți veni
acolo focul e mai înalt decât mințile
pierdute într-un oraș românesc
incendiul se va stinge nefiresc de data asta
ca o strună de chitară ce se rupe în mijlocul
celui mai divin spectacol
ca un polizor ce se sparge în mijlocul turației maxime
Sfântă Maria pentru noi roagă-te