dimineața asta pășesc pe cerul dezvelit
sculptez coapsele cu brațele celor plecați
și caut neîntrerupt ieșirea din moarte
visul încrețit pe scoarța așteptării
doar să crezi în urcarea necondiționată
clădirea unui ocean pe valurile înspumate
lumina din adâncul gesturilor
până când dorința se va prelungi în coloane dorice
darul meu din semne neatinse
să-ți contureze clipele pe buze
iar eu nu contează cine sunt
n-am să pierd șirul invizibil al momentelor

rotești brațul pe scrumieră încă un fum
tablourile rămân suspendate în priviri
la fiecare poartă o dansatoare exotică
ondulează trupul până la deschidere
așa că bea oriunde crezi
că darul ăsta nu e de la mine