îmi cresc pe spate peri
peri metalici îmi rup cămășile la patru ace
și mama tremura călcînd
da e secretul pe care niciodată nu credeam
a-l destăinui
erau aranjate pe culori pe croială și stil
pe material și pe sortimente
m-am mutat la Bistrița și le-am tîrît după mine
prin mașini și dulapuri
împreună cu lacrimile mamei
zicea de cămăși de ținută de dunga pantalonilor
de cum să privești omul în ochi
scriam pe un carnețel lîngă rugăciuni
(m-a învățat mama rugăciuni cît pentru o vecernie)

m-am mutat prin Bistrița m-am însurat și copiii
au deschis un sac de care mă leagă cele de dincolo
era și va fi vremea apretului
pentru omul în blugi și pantofi fără luciu
e vremea stafiilor

pe spate și pe brațe
pe picioare îmi cresc peri
cît o livadă a amintirilor
secretul pe care niciodată nu credeam că îl voi urla printre oameni
bunul simț domnule
buuuunul simț!