Acuma la apus de soare,
Bila cea albă e rostogolită de preoți la templu,
până la semn
și este liniște în sat
și iată se vede cum încă pe coșuri mai iese fumul.

La noapte, târziu, din lupii ce umblă pe creste,
se vor opri să urle într-un zadar,
în lumina de lună.

Mâine frații mai mici vor pleca:
la stupi, la peste, la turmă.
eu îmi voi pune pe cap căciula primită astăzi la ritual.
sunt deja printre cei ce pe lume respiră aerul sobru.