pe lume asta turtită ca un cd
poți auzi morții citind din eclesiast
și rugămințile de a nu li se mai vinde
aripile din foițe de ceapă

câinii te mușcă chiar și când se apropie să îi mângâi
iar masa de scris devine adesea o baltă

iubita culege pietricele
care au fost cândva flori
lacrimile întocmai ca niște foarfeci
îi taie obrajii în fâșii

eu aștept un autobuz
care duce saltele la deținuți
buzunarele mi-au devenit
imense cutii de lemn
pline cu chestii
care zboară înăuntru
ca niște păsări într-o colivie