Trupul tău e un templu
iar al ei un hypermarket
prin care se plimbă
bărbați împingând
căruțuri metalice goale.
Niciunul dintre noi nu se uită
la ceilalți
deși mergem atât de aproape
că simțim respirația celui de lângă noi.
Pe tine întunericul te îmbracă
într-un fald de mister
pe când lumina neoanelor ei
cheamă insistent
fluturii de noapte.
Slujindu-te mă îndrept de spate
sacerdotal, pe când de la
argonul incandescent al privirii ei
mă aprind ca un licurici
iar arsenicul focului meu
pâlpâie șovăitor în noapte până la tine,
devorând în câteva secunde
aripa mea translucidă.