în parcul de la Chindie
călcam pe vreme
cu frica să nu se răzbune prea crunt
iarba înghesuită
sub talpa toamnei

dădeam cu presupusul privirii
despre ultima sinucidere
în care a fost implicat un ecologist
în costum verde de camuflaj
sub turn

pe lacul de la Chindie
buzele secate își astâmpărau setea
de iubire târzie

mi-am mutat pasul lângă pas
și am mângâiat o amintire
căzută la pământul plâns
din Turnul Chindiei

ce pot să fac decât să scriu
alunecând prin timp
o piatră.