ai renunțat de mult să mai calci
pe piciorul încă nevindecat
rănile suferite în cel de-al doilea război mondial
sunt acum simple amintiri
povestite de un băiat prins și el în propriul lui război
intelectual

nu ai zice că te salută
deși i s-a vindecat de mult piciorul
refuză să calce pe podul șubred
de sub tălpile lui

din camera cealaltă se aud frânturi de Bach
cântate de mama lui
i-am spus că se pregătește să își primească fiul
știe că nu a mai văzut-o de mult de aceea nu vrea să fie nepregătit
nu acum când la ușa ei bate un băiat prins în propriul lui război
intelectual

cu greu deschizi o ușă pe care apoi ești nevoit să o închizi
mereu aceeași poveste, mereu aceeași carte
pe care o scriem în gând.