cu lăcomia unui leu

sunt bărbatul acesta pentru că am mâncat femei
inima și-a înfipt uriașii canini
în bivolițe șerpoaice antilope zebre girafe
mușchii puternici au abătut preț de un amor gastronomic
marile migrații întru căutarea ierburilor și apei

frumoasă… blană frumoasă! preț de nimic
haină peste copitele morții
peste mirosuri amestecate
peste împerecheri stârvuite fără discernământ
în vecinătatea cărora inocenți se hârjonesc puii
și vulturii

ai crede că dorm cu tâmpla lipită de gheară
armă indestructibilă
mai letală decât săgeata de os și praful de pușcă
cât ține drumul speri să treci pe lângă mine deghizată
într-un dans al trăsnetului

ai crede că focu-i sublim dar eu am văzut
baobabul aceasta înfrunzind din sămânță
îi cunosc umezeala moliciunea îi știu pe de rost
scorburile
anii i-au transformat pâinea-n cuvinte și frunzele-n fraze

de-aceea mult mai bine te zăresc de ochii-i țin închiși
umbra ce-o arunci asupra lucrurilor e goală de regrete
și dimineața ce crește din inima ploii
lipsită de teama de istorie este
scuturându-și cu hărnicie cenușa

nu de frica morții flămânzesc atât de intens
ci pentru cât de mult timp nu voi mai ști nimic despre tine

până când niciodată