De fericire
ți-am ros unghiile
piciorului,
Marelui picior
care mă desmiardă țărână.
Asemenea lui stăteam,
răstignit cu pântecele încrețit de vânturi
pe care nu urcând scară,
ci pre tine aruncându-te
cu tălpile în crestarnița norilor,
le ajungi,
asemenea lui stăteam
și lacrimile îmi făceau obraji din tâmple
udând întru incestul din noroi.

Coboară, Doamne, pe pământ,
să vezi cum înfloresc copacii!