mergând prin ploaia de sticlă
cautăm o cafenea
să-mi vorbești
despre
dragostea ta
sfărâmicioasă
nisip
purtat de vânt
pe aeroporturi cețoase

privesc
cum tremură lacrimi roz
de neon
pe orazul tău
spațiu publicitar
pe care ai tatuat
o adresă de net


dincolo de vitrine
trec mașini sofisticate
în care ai să te urci
și ai să dispari
în viteză
prin aerul în care zvâcnesc silabele unui cântec