Am auzit unedva
Că unele colege te invidiază:
Ele zic că ești frumoasă,
Dar n-ai casă n-ai un mire,
Multe și-ar dori unghii la fel,
Ochi, sâni frumoși, brațe,
Picioare lungi păr auriu.

Acestea, probabil, te bârfesc.
Și bârfitoarele nu-și doresc,
Să posede și intelectul tău.
Acestea sunt nebune
Sau bune de legat
Și de aruncat în mare.
Cum au procedat unele fecioare.
Tare de mult și la mare.
Ele nu înțeleg și nu văd –
Cum Dumnezeu ne privește
Și din iubire de propria-i creație
Ne mai aruncă câte o șansă
Și vreo nenorocire
Ca o găleată de apă.
Când nici nu te aștepți.

Când tu treci în grabă –
Pe lângă Dumnezeu,
Care se află alături de noi.
Te prefaci că nu mă înțelegi,
Iar pe El te faci că nu-l vezi
Că stă chiar alături de noi,
Drept urmare află că...
Vei pierde tot: frumesețe, sâni mari,
Forme frumos rotungite
și părul ca aurul.
Și atunci pe cap va pogorî toamna,
Imediat după primăvară.