Din inima mea de tigru țâșnesc trei aorte zdrobite, se aruncă spre inima de panteră neagră, ca un păianjen care umple camera. O armată de inimi, cu aorte legate de mitraliere și seri pe balconul nostru luxuriant portocaliu aplecat in plié peste lac. Membre rupte, cu șuvoaie ca o auroră boreală. Patruzecișidoi de chinezi indeciși ca niște meduze pe apa sâmbetei.

Tu așteptai cu nesfârșiți ochi de noapte ațintiți în quasari să se învolbure un val alb uriaș și fragil peste tine. Valul a venit rece și nu l-ai putut încălzi pe tot. Mi-am aruncat singurul joker în praful cosmic și l-am pierdut. Străzi goale, lume goală… Sublim conglomerat de funingine și glorie apusă.

Întunericul pietrificat se sprijinea de gardul rupt al cimitirului. Un bâlci mai sus pe deal și niște oameni semiautomați. La salonul de artă spaniolă plâng pe zăpadă inimile cu trei aorte zdrobite.