Poeme de artă,
Ca și-o hartă,
Din țăriile lumii.
Ca și ale tale, a literaturii,
De altă dată,
Și acum ori niciodată.
De pusă-n ramă,
Cele de aramă,
Filozofia ta de lege,
Așternută pe hîrtie – iubite rege -.
De poezie eternă scrisă cu dragoste,
Și binecuvîntate de Dumnezeu apostolicește,
În poemele cu versuri în rimă,
Care să ne ungă pe a noastră inimă.

Și bunul simț poetic, se vede
În a ta poezie atît de limpede,
Ca aghiasma de biserică,
De aceea a ta poezie-i lirică,
Pentru a noastră cultură,
De preaiubita literatură.
Istoric și filozofic,
Care sunt conturate bine poetic,
Unele scrise pentru cineva drag,
Dedicate imaginar cu un steag,
Cusut chipul cuiva ori al Veronicăi,
Iubirea sa profundă și ceea dintâi.

Ca un proletar în jurnalismul de atunci,
Spunând lucruri adevărate pe atunci,
În aceea vreme în care ai fost maltratat,
Și onoriul și al tău orgoliu ți-a fost pătat,
Ca pe un mare tîlhar în care te-a despuiat
Trei tovarși în care-ți erau apropriați și i-ai apreciat,
Chinuit ca Domnul Iisus ai fost…
Iubite Eminescu – și tratat ca un mare prost.

( 2010, 18/19 octombrie )