De vreau să-ți spun cu-o vorbă ce vreau să-ți spun de fapt
Cuvântul mi se-ntoarce și ca un biet inapt
Mă-ntorc și eu în mine cu gânduri și cuvinte
Și stau cu ochii-nchiși și stau și-aștept cuminte

Să-mi vii, să-mi spui, să faci și să-mi devii ființă
Și să-mi devii și carne și trupul din dorință,
Dar dintre toate-acestea nu-mi ești decât o umbră,
Un animal sălbatic ce fuge să n-ajungă

A fi iubit. Și eu
-făcut din om un demon, din demon-dumnezeu
îți construiesc altare și lumi fără de oameni
căci nu voiești să-i știi ori lor să li te-asameni
Din ce-ți dorești și cauți – mă construiesc pe mine
Învață să asculți.
Tăcerile-mi albastre sunt toate pentru tine.