Două străzi

Mi-am asfaltat strada
din balastul secundelor
și mi-am construit o casă
a dragostei
mi-am pus un gard al speranței
plantând un pom special
așteptam cel mai frumos rod
dar el mi-a dat fructe amare
parcă era crescut la seră, nici un gust
mi-am săpat și o fântână
dar ce păcat
era un puț care nu ținea apa

apoi a venit un cutremur
și casa s-a dărâmat
pentru că nu avea temelia solidă, pe Stâncă

Doamne, dă-mi o altă stradă
care duce spre Tine sus
să o mătur zilnic
și mai vreau o casă a bunătății
zidită cu cărămizile dragostei
și armătura Duhului Tău
luminată cu lumina Ta
pune Tu un gard, o strajă gurii mele
vreau o bibliotecă
unde Cărțile Tale să-mi șoptească
despre Tine
să mă farmece mereu
conectat la telefonul înțelepciunii Tale
cele două mâini și gândul meu
să se unească cu Tine...sus
într-o absorbție totală...în rugă
găsindu-mi desfătarea
în Ființa Ta
în felul Tău de a fi...
în Căile Tale!