împinși de mizerie
de foame
am luat cu asalt occidentul
dar nimic nu-i așa cum sperasem...
loviți de frații noștrii
români
comisionari
cu fața-n țărână
cu ochiii în sânge
luptăm

cu noi ducem în lume un nume: hoți
dar pentr-un hoÈ› oarecare
în oală intrasem cu toții

ca sclavii se luptă românii
pentr-un "nimic" necesar
și-și lasă familia în urmă
"vânzând" copiii pe bani

să zici că-ți vei face o soartă
și-un trai mai fericit
te-nșeli
căci iată
acum îți dai seama ce-ai pierdut
primii pași ai copiilor tăi
primul cuvânt ce cu greu l-au rostit...

cu lacrimi acum îți privețti trecutul
și-ai vrea să dai timpu-napoi
dar clipele pierdute
niciodată nu le vei recupera