Frunză delicată ce zbori în zări sălbatice, liberă,
Învăluită plăcut de-adierile vântului șarmant,
Tresăreai când te strângea-n brațe aseară
Și-ți șoptea cuvinte pătimașe în mod galant.

E magică povestea voastră, nu-s Feți-Frumoși, e soare
Lipsesc Ilene-Cosânzene, sunteți voi doi și-o floare.
El-vântul tău cald, tu-frunza lui provocatoare
Ce-adoarme profund sub legănarea sa ocrotitoare.

Tremuri când palmele sale mângâie fruntea-ncetișor,
Ochii-nchid pleoapele, trăirile-s intense, c-un aer duios
Buzele se-ncrețesc într-un sărut tulburător, amețitor,
Gingașă frunză te pierzi în mrejele văntului misterios.