semnul ăsta născut dintr-un fulger
cu pântecul larg cât o cugetare
înalță nevoia unei mângâieri
când citesc scrisoarea de reacții
sau ce a mai rămas din cutia poștală peste curgere
orice cuvânt în plus nu trece corespondența
așa că lipesc plicul o ultimă oară
prin data schimbărilor deprimante
zilele cotesc anotimpuri
spune-mi doar spațiul în care
aerul te consumă
vreau să inspir
sunt o parte din oxigenul tău