Ploaia-n ferestra


Pe geam imagini ploaia mi-arata si ma-mbie
Sa scriu nebune versuri de dragoste si dor
E buza ta, desenul de stropi ce ma imbie
Spre un sarut de struguri, spre un sarut de foc;
E ochiul tau aievea ce-n ochiul meu priveste,
Cand mana spre camasa-mi imi duc si o deschid
Las sanul cald afara, spre palma ta, tarzie
Ce a uitat ca gestul sa-l duca la-mplinire
Simt sanul cum tresalta-n atingerea placuta
In ploaie sub privirea-ti si ea de stropi udata
Simt ploapa-mi umezita de-al bucuriei val
Batand a timp si-a venicie. E iarasi ploaie-n gemuri
Si bratu-ti inconjoara tot lacul ce-n fereastra e oglindit acum
Si-l simt cum imi cuprinde mijlocul si… iar dispare
Imaginea ce stropii pe geam mi-o deseneaza.
E palma ta o simt cum trupu-mi infioara
O plimbi pe a mea pulpa urcand, dureros de usor
Spre pulpele mele vibrande si se retrage grabita si rusinata
De indrazneala de a-mi escalada picioarele.
Si afara ploua, ploua neincetat de doua zile.


13 Ianuarie 2010 h: 10.20
Utrecht