Ascultând liniștea

Sinfonie mută asculta pădurea
Și vibra în foșnet adiat de vânt
Una cu pământul și cu veci-pururea
Cântă în tăcere frunza tremurând

În acorduri fine fără de solfegii
Ca ușoare urme de cuțit în vânt
Ca siaju-n apă ce durează medii
De secunde moarte,nepăstrate-n gând

Liniștea se-ascultă ziua pe răcoare
Sau noaptea pe lună când nu bate vânt
Numai la-nălțime și de sus din ceruri
Unde-ajungi cu harul și cu duhul sfânt.