iubită mi-a fost iarna
cu-îmbrățișările sale copilărești
pe fondul preludiilor lui Chopin

și ca adolescent i-am fost iubit
prin parcul Libertății
sânii rotunjiți în bulgări
îmi înfrigurau sângele înfierbântat

iarna
zâna care atinge nu doar mâinile tuturor
zâmbește ochilor îndrăgostiți de soare
cu buzele topite de curcubeul inimilor

îmbrățișările zăpezii
rămân poate cele mai frumoase amintiri

mă-împiedic de marginea cearceafului alunecos
primesc o nouă-îmbrățișare
pluf... în grămada de puf
tocmai am dat de gustul sărutului
frumoasei Zâne Dalbe

e-un pic amărui

un „au!” scăpat printre dinții scrâșnind
îl îndulcește urmat de câteva cuvințele
...t.e.m.a.ș...

cu mâinile-întinse
pe sânii feciorelnici ai iernii hazlii
ce m-a primit iarăși ca pe iubitul ei
mă sprijin mulțumit

mă pot ridica acum
iubita mea iarnă
copăcel