încă nu am curajul să-ți ofer o floare de colț
e singuratică asemenea mie
și cățărată acolo sus
are un nume ce nu și-l poate schimba
și propria-i opțiune rămasă
înălțimea

încă nu am puterea să strig muntele
veghează granița casei tale
un pisc semeț ce nu poate fi prezent
la poalele livezilor verzi
în cobilița găleților pline ochi
de verde

încă nu am terminat rugăciunea
neîntorsul timp se uită curios la mine
parcă ar vrea să mă transforme
în rădăcina unei flori de colț
sapă cu vocea și nu vrea să trezească
însingurarea

încă nu am îmbrăcat costumul de gală
din rădăcini împletite în formă de cer
nici tu rochia brodată cu florile de colț
e încă timp prezent la chemare
cu fanfara de greieri și fluturi dansând
metafora iubirii.