cât de simplă-i viața
cu ea
zâmbind
și-apoi sărutându-mă

știi...

(în vis îngânând paparude
ea râde privind peste umăr
gândurile mele nătânge
și sare pe pietre și fuge
și-n ea se scufundă o lume
tăceri neatinse de nume
pe care încet le distruge
lumina cu pâinea ce frânge
o foame cu condici și număr
cu palme brăzdate și ude)







____________________
* precizări nule:
01. partea din paranteze a poeziei a fost postată ulterior comentariilor, astfel încât îmi asum toate criticile (din comentariile) de mai jos;
02. am adăugat paranteza pentru a sublinia simbolul; am căutat o eliberare de cuvinte în forma inițială, deși...