stau comod în fotoliu de parc-aș călări un tron
asta mică se joacă / abia ținându-și răsuflarea /
cu anumite părți ale feței mele inerte
mcm poate fi uneori la fel de bizar
cum sunt filmele iraniene
/ afară viscolește /

tot ce pot să-ți dăruiesc este tristețea asta imensă
toată dragostea de pe pământ e doar
un boț din pâinea pe care ți-o întind
arăt caraghios și tremur așa / plăcut /
vârtejuri bat / necontenit / la ușă
nu deschid pentru că știu
că tu întodeauna tragi în prealabil de clanță
mușcă din mine cât încă sunt cărnos

nu mă pot împăca nicidecum cu faptul
că am îndrăgit-o chiar și pe cumătra ta
ies și zăpada uscată mi se așterne la picioare
ești învelită cu o pătura urâtă / în mână ții izvar
făcut din vinul părintelui tău

tot ce pot să-ți dăruiesc este ura asta imensă
toată furia de pe pământ e doar
un boț din pâinea pe care ți-o întind

vârtejuri bat / neîncetat / la ușă