descoperisem un cuvânt rostit de doică la-ntâmplare
ceva-ntre lapte și cuțit – ochi lămurit de-o lumânare
nu am țipat când am izbit cu fruntea zidul pangolinii
din orice colț al lumii-aveau în vis cumva orbul găinii

și cum cățeaua curmă-n cuib viața cățeilor în plus
am început să scriu povestea despre-un bunic velicorus
împins de foame și de sete să-și vândă fata pe nimic
cât mai departe-n România sau poate chiar la Bazargic

de-atunci umblu înarmat și tot ucid ce am fost ieri
războiu-nseamnă echilibru iar pentru desfrânați muieri
supusă doar biologiei nici o morală nu rezistă
abandonăm o nuntă-n doliu cu mămăliga în batistă

desmanii cârtițele toți aricii porniseră în două cete
masculii tineri și frumoși femelele deja-nțelepte
să-mi țină calea să m-abată spre un liman de caolin
dar lumânarea se sfârșise orbisem fără să mă-nchin