Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!

Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt ”buni”;
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.

Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...

Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.

Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?

Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând ”partide”...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.

Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!
08.07.2010