Comandanți de oști



În război, în șapte-șapte,
pe tărâmul tuturor
Ofițeri de operetă,
merg să facă,niște fapte
Cu armată ridicată,
de la coasă, din popor.
Avangardă, vârf de lance,
pentru coade de topor.

Împreună la comandă,
dar sub ordine rusești
Se-mpletesc și se ațâță,
Aere ofițerești
Cu armata regulată,
De soldați imperiali
Și țăranii de la țară
Adunați de generali.

Plini de sine și de ego
Dar experiență, ioc
Ce să mai vorbim de arme
Sau de tehnică de șoc?
Se dădeau, egali cu rușii
Domnii noștrii ofițeri.
Doar erau cu sânge-albastru
Numai viță de boieri.

Cu orgolii, catedrale
Îmbrăcați de bal mascat
Au împins în foc, țăranii
Și au spus, că s-au luptat.
Comandanți peste-o armată
Din românii, cei plugari
Dar fuduli și cu pretenții
De soldați și mercenari.


Și le-au dus la turci, o gloată
De sărmani, carne de tun
Întrecându-se cu rușii,
Să se vadă, cine-i bun.
Fără să conteze viața
Ori că sângele se varsă
În atacuri... kamikaze
Ordonate, ca o farsă.

* * *

Repetându-se istorii,
Vine primul, mondial
Ofițerii se agită
dar cu ochelari de cal
E război de întregire
Au adus plugarii iar
Ca să semene cu trupuri
Unde-s pietre de hotar.

Vine ironia sorții
Vine, mondialul doi
Și din țara întregită
Se împarte la, vulpoi.
Din orgolii și din intrigi
Foștii vremii, politruci
Au pierdut la masa sorții
Și-au pus țara, pe butuci.

Mai întâi, pe front cu rușii
Însă, umiliți de nemți
Și tratați, ca neam de traistă
Nesimțiți și indecenți.
Ca să capete, prestigiu
Au băgat la-naintare
Din orgoliu, în neștire
Pentru gloanțe, piepturi goale.

În absurde demonstrații
Zgomot mult, pentru nimic
Aliați cu aliații,
arătând degetul mic
Decimată și retrasă
În Moldova, uneori
Lasă rușii să pătrundă
Pe la noi, prin trecători.

Mai de voie, de nevoie
Hai s-o spunem, p-aia dreaptă!
Ori cu rușii, ori cu nemții
E totuna ce ne-așteaptă.
La-nceput, ne-am dat cu nemții
Aburiți, că cine-s ei
O armată, de ceasornic
Oferindu-ne, plebei.

Dar, văzuți de mai aproape
Nu erau așa perfecți.
Aveau tehnică mai bună
Însă, nu prea rezistenți.
Când la lupta grea se-ajunge
Vine, lipsa de confort
Națiunea elegantă
Nu rezistă la efort.

Prin noroaie, frig și gheață
Fără apă și săpun
Deveniți din durii lumii
Ei acum, carne de tun.
Au avut nesăbuința
Ca să-i supere pe ruși
S-au gândit nenorociții
Că sunt, oameni mai reduși

Au văzut apoi germanii
Încrezuți și-nfumurați
Că nu-s ei, deștepții lumii
Sun doar, bine îmbrăcați.
Iar ca tehnică de luptă
Ca mașină de război
Nemții, se dădeau magnifici
Iar pe ruși îi credeau, boi.

Însă când a tras, Katiukșa
Au fugit, mușcând pământ
Mai apoi, tancul sovietic
Apăsa pe-al lor mormânt.
Ofițeri de operetă
Comandanți de carieră
Au trimis soldați la moarte
Pentru glorie, lejeră.

Din orgolii, nesătule
Și cu aer, de stăpâni
Ei soldații, ei eroii
Au pierit, ca niște câini.
Militari de meserie
Care sunt, foarte puțini
Știu, aceste adevăruri!
Știu, de bieții anonimi!

Știu de ordine absurde!
Știu de false misiuni
Jertfe, fără rost și noimă
Pentru glorii, de păuni.
E păcat de sacrificii.
Pentru cine? Pentru ce?
Lumea-i lume, de când lumea!
Viața noastră, unde e ?!