stă să iasă floricica pe câmpia din troian
dacă plec acum spre mica mea itacă sunt golan
dacă stau am statu-palmă barbă cot cu ghiocei
pe la tâmpla unde calmă dă cu pietre mâna ei

fericit cu dor de iarbă verde tac și dacă fug
alt vârtej o să mă soarbă în culcușul ignifug
cu miros de carne macră-n postul ținerii de gât
ne simțit de poama acră pe la mâța blândă zât

fruntea umedă-n țărână las încet și mă afund
umbra mea de semilună s-a făcut de mult rotund
vin cocorii să mă pună într-un coș cu murături
mai apuc să dau din mână la adio și-n lături

sunt o zbatere de pleoapă prin trecutul ei lumesc
primăvara asta-mi scapă dacă-mi dă c-un deget Esc...