expresia aceasta
privind fix obiectivul unui aparat
nu blitzul te orbește ci tristețea unei muzici de keith jarrett
te vedeai limpede lipăind în picioarele goale pe asfaltul fierbinte
rulând tălpile dinspre călcâi spre vârful degetului mare
alungând imaginile una după alta
ochiul lasă o impresiune adâncă în tonalitatea muzicii care te duce tot mai departe
înapoi

timpul mușcă