Un gând și-o lumină sclipiră-n genuni
Praf, sori, luni, planete și alte minuni
Apar la cuvântu-I și-n cer luminează!
Iar jos, pe Pământ grădina-și visează...

Și-ncet zile șapte trecură-n sudoare,
Grădina-și făcu pe pământ, o splendoare!
Întreg universul privea încântat,
Grădina-i, femeia și primul bărbat!

Dar nu spune slova, din cartea cea mare,
De zâne, pitici și alte-ajutoare!
Povestea cu mărul ne-a dat o orbire,
De-i vezi când ești pur doar și plin de iubire!

Prin dans, cânt și zâmbet și-un pic de magie,
Pe căi ne-nțelese, mențin lumea vie,
Dar liniștea lor și tot ce-au păstrat,
El, omul modern, a cam... dărâmat!

Uimiți ei privesc, nu pot să priceapă
De ce facem noi la pământ, plante, apă!
S-a dus a lor muncă, acuma-s someri...
Cu toți de-or să plece, în ce să mai speri?

Planeta nu poate să rabde mai mult,
Se-aude din miezu-i al lavei tumult,
Iar haina-i, o zdreanță, o schimbă acu!
Scăpa-vom din asta? Poate da, poate nu...