Fiecare din noi își desenează soarta.
Este vorba despre linia pe care o parcurge tocul de la panfof;
Așa vorbind, mai alegoric,
Să admitem niște tocuri din creioane colorat

Teoretic, suntem încălțați într-o măsură oarecare
Și nu putem scoate acești pantofi din picioare
Iar dacă tocul tău îți pare-a fi perfect,
Exist-un ciubotar ce vede un defect.

Deci, doamnelor și domnilor,

Cum soarta noastră poate să fie scrisă-n stele,
Dacă nimeni din noi nu a pășit prin ele?!
Ori, ce să cate-n palmă drumul suflării noastre,
Cînd noi ne-alegem singuri cărarea cea sihastră?!

Ce căutai la babe, la vraci și farisei,
Cînd soarta ta, băiete,e din pantofii tăi?!
Ei scriu cel drum pe care te-nvrednici să cotești,
E-o cale desenată de tocuri strămoșești,
Cu linii colorate, și groase-n alte căi.

Ai grijă de-a ta cale
Și de pantofii tăi...