Era prin vara lui 2007. veneam din delegație
Severinul devenise loc de campanie.
mi-ai părut mai deșirat. umbra-ți prelungă urca
a fost prima oară când te-am văzut plângând
pe patul de spital rezemându-ți coatele
printre noduri ai întins o schiță
cu haina ce-ți păstra forma
atârnând de unicul cuier din salon
o ușă deschisă și-un culoar la fel de lung
ca patimile tale
geometria n-a dat greș vreodată la tine.
chiar când oasele ți se chirceau sub propria greutate
îți simțeam sufletul evadând din salonul strâmt.
aleile largi mulându-se pe coastele tale
mirosul frunzelor strânse ghem sub mâna ta
și stropul de credință picurând din colțul ochilor
au fost de ajuns să-mi mute crestele departe
și încă rătăcesc
la granița dintre viață și moarte
nimic nu pare la fel.