înot într-o călimară cu cerneală
asemenea unei epave
cireșul cu brațe de flori intră
prin sticlă
unele catarge rupte
atârnă
în ochi mici hublouri lucesc solzi
de pești marini
devin atât de albastră parcă
sunt tatuată în cuvinte de
poet ținându-se de pana unui pescăruș
salvamar

deodată
soarele îmi iese în cale ca o insulă
gâfâind înaintez până la prima fâșie
cu un șarpe rece pe spinare
dimineața
îmi face respirație gură
la gură

(3 Mai 2011)