Oamenii ce scriu poezii
citesc poeziile altora ,
fără să se întrebe
dacă nu cumva ,
capetele lor pătrate
și-ar putea pierde aura ,
pătrată și ea ,
cu care ,
caii cu ochelari de cal
i-au obișnuit .


Nimeni nu scrie pentru el însuși...

Poate doar atunci când
canapeaua lui Freud
și - ar deschide lasciv picioarele
întru tangoul unui pendul...

Poate doar atunci când ,
înțepate în inimă ,
stilourile ar muri...

Poate doar atunci ,
poeții ar înțelege că ,
deși au buze ,
nu toate cuvintele
pot săruta .