ea cunoaște renunțarea
crăunitul acela de pasăre ucisă în zbor
străveziul oglinzilor din ultima secundă

lui nu-i spune nimic

nu recunoaște niciun gest nu aude nicio
vulpe argintie răscolindu-i carcasa goală
e defectă. dimineața se învârte cu o cheiță
asemeni cutiuțelor muzicale. și cântă pentru
alții. apoi se spală de toți. și de toate.

seara învârte cheița pentru somn. luminile se
sting. spune nu și se amestecă printre lucruri.
de departe pare o păpușă de paie.
aproape – duritatea învelișului.

cunoaște renunțarea
moliciunea nepăsării. răsăritul sfărâmicios.
cioburile de după
e stricată. în noaptea aia eliberase totul.
femei
vulpi
liniște
și ea – o cameră goală.

pe străzi
mii de păpuși dolofane
mii de chei să le învârți

el știe


http://www.youtube.com/watch?v=UWWfiQG9fmw