Au trecut ani și anotimpuri
de când Pământul îl umbresc,
sub semnul Soarelui născută,
în nopți cu Lună, te doresc...

Eu îmi urmez a mea cărare
chiar de-i furtună ori vânt,
dacă plouă-mi iau umbrela,
când ninge, simt mirajul sfânt.

Nu-mi schimb niciodată ritmul,
inima-mi ține cadența,
încerc de vicii să mă lepăd,
și să-mi păstrez independența.

M-am achitat de datorie,
muncind cinstit, cu dăruire,
și mi-am crescut cu drag
copila – a ochilor lumină vie.

Nu-i sunt nimănui datoare,
am o fire generoasă,
Leoaică în chintesență,
nu țin supărări în casă.

Așa m-au educat ai mei,
să nu încalc poruncile,
și să mă rog la Dumnezeu,
de câte ori îmi este greu.

Cred în forța creatoare,
Dumnezeu m-a ajutat,
datorită lui mai sunt
și trăiesc, cum mi-a fost dat.

Numai sufletul meu știe
cât am pătimit în viață,
credința mi-a dat putere,
sorții mele să-i fac față.

Dumnezeu fie cu voi,
să n-aveți griji și nevoi!