După atâta arșiță
se topesc toate sentimentele
se decolorează
ne lipim pielea asudată unul de altul
ca de un râu
cu sânge șipotind printre bolovani

Intrăm cu sufletul în păsări
și trec prin noi cu aripi reci
se aprind pietrele și respiră greu
pe umeri apasă greutatea anotimpurilor
norii au plecat pe țărmuri străine
fulgerele au fost spânzurate în ploaie

Aproape neinspirați
ne frecăm la ochi cu clipele
și ele ne iubesc cu dureri în genunchi
care prevestesc ploaia