La munte-i frig, liniștitor mai plouă
Dar soarele luci-va printre brazii
Ce stărilor de pace-s camarazii
Ne spune gazda că-ntr-o zi sau două.

Și ca-n visarea unei dulci invazii
E creasta prinsă într-o stofă nouă
Din haina-ceață cade parcă rouă
Și-n câte ceasuri vor mai fi ocazii

Colosul să ne-arate zări sublime...
Când iarăși Ra va învia-n meleag
Pădurea vom călca în profunzime

Vom pune cu poteca rămășag
Că vom cunoaște-a culmilor asprime,
De-acolo lumea vom privi cu drag.