Am tăiat o râmă pe fâneață,
Sensul faptei sună indecis;
Creierul îmi spune: "ai dat viață!"
Inima-mi șoptește: "ai ucis!".

Îndoiala seceră nisipuri
Între cimitir și paradis
Ascunzându-și spaima pe sub chipuri
Luminate-n verde de Paris.

Patul răvășit spre dimineață...
Prin castelul încă interzis
Inima îmi cântă despre viață;
Gândul îmi șoptește: "ai ucis!..."