Þi-am promis moartea mea
ca o hârtie aruncată din turn,
ca un cearceaf alb în vânt.

Murim, Francesca
și nu știm că murim.
Va trece o seară,
o zi,
apoi o generație.
Ocolim mereu același răspuns,
același zid înainte,
același Atlantic.

În spitalele albe vor sta
îngeri la coadă
pentru transfuzii.
Își vor schimba sângele lor alb
pe scuipatul nostru alb
și ne vor privi în ochi
printre tuburi.

Le vor vinde apoi în piețe pielea de înger.
Vor lua un preț bun,
hohotind.

Un măr va mușca din tine
din umărul tău,
din pântec.
Vor pune lacăt grădinii
și vom muri flămânzi la porțile ei.