deși îmi place să cred că sunt un super erou,
fac ce face toată lumea nimic în plus.
mama mi-a arătat cum să nu mai plâng
și s-o privesc în ochi de câte ori am ceva de ascuns.
m-a învățat să merg la budă. bătaia în ușă, cum să intru fără să o trântesc,
poziția și cum să nu atrag atenția la ceea ce urmează.
trasul apei, spălatul pe mâini cu degetele întrepătrunse 2-3 minute,
important e să am controlul.
și înainte să mă șterg
să scutur bine mâinile deasupra chiuvetei.
dar pe atunci aveam un corp perfect,
acum când fac asta mă privesc în oglindă ca și cum aș
ascunde mai multe
și mă întreb ce dracului caut,
iar asta mă sperie și dupa cum mă uit
știu că nu sunt vreun super erou care va salva lumea
și sunt foarte sigur că nimeni nu mai are controlul.

așa că mă șterg de tricou
din ce în mai apăsat îmi pipăi coastele fragile,
le trec prin mâini
sunt foarte aproape să îmi scot inima,
dar până la urmă
nici asta nu mă face mai fericit.