fum
lipit cu indiferență pe culoarea albastră
crescută sensibil înlăuntrul
fiecăruia din noi

pe scară au mai coborât
liniștea
purtând o rochie rece cu franjuri
câteva cuvinte imposibil de articulat
în limbile vii
și o declarație de dragoste
așezată pe genunchi într-un colț al camerei

încadrată perfect într-o roată dințată
indiferența mestecă petale de crin