Negrul amărui

Negrul amărui, negrul amărui
Cu parfum inalt si adânc de gutui
Ca.... intr-un alt timp,
sau poate ca intr-un palat
Cand sufletul vrea să inoate
Incă ne-intrupat
Simțirea se inalță si scapă
De carnea mustindă de apă.
Se inaltă in aer si chiar mai sus,
.....Iar acum incape o rimă terminată-n Iisus
Dar tu , te simti mai adânc si mai inalt
Si vrei sa devii... Celălat!.

Nu vrei să fii mai bun sau profund
Mai frumos, mai bogat!
Ci vrei sa fii intr-un fel de ne-explicat
Te vrei singur și’nalt
Immmmprăștiat
In simfonii de cuvinte
Ce freamată , ciudat
De parcă-ar fi vii.

Stănisciana

Incepui să cantec lung
Lung, prelung să mi-l alung
Inlauntrul să-mi ajung

Incepusem să mă stea
Langă mult iubita mea
Care strălăbălucea
Iubindu-te ...,dumneata!


Incepusem să-mi incep
Taciturn cuvinte-n piept
Soporopotind incet
Ca un murmur deșuet.

Poposind langă poet
Fruntea mi-am plecat incet
Murmurând si descifrând
Gândurile-ngândurând.