Din raze de soare,se adapă al meu trup
Și sfarmă lumina,săgeților drum
În foșnet de unde,al valului vânt
Desprinse din patimii cerești
Mă învălui în pulberii de argint
Și-n pânze de fericire
Și totul pare,un surâs de iubire
Aștept o chemare din paradis
Si un gând să mă ducă
Pe căi de mătase,ce nu sau descris
Să-mi desprindă din gand,orce amintire
Să trăiesc în abnegație
Să cad în cel mai mare abis
Să-mi fie totul bizar și de nedescris...
În desfătări albastre,s-au îmbătat simțurile
Din dorință mă nasc,într-o dramă
Dintr-o picătură de vin,din iubire și teamă
O umbră mă strigă și un înger mă cheamă
Și mă simt,dintr-o dată stabil
Și încerc,să-mi păstrez echilibrul
Dar firea mie slabă și gândul tenabil
Și țin în brațe nisipul
Pași mei scriu versurii pe țărm
Și vântul nervos le șterge
Transformă totul uniform
Se zbate nisipul și plănge.