Plasmuiri ale imaginatiei se intrec in fata ochilor mei.Vedeam cum pasii tai se inmulteau pe alee sub picaturile de ploaie ce-mi impanzeau ochii, incetosandu-mi privirea.Degeaba , tot incercam sa evit acel pumnal ce-mi strapungea inima, durerea ingrozitoare isi facea loc cu acelasi zambet crunt ce-a rasarit pe a ta fata azi-dimineata.Nu reusesc sa gasesc o explicatie plauzibila, desi cunosc motivele despartirii noastre.Pasesc incet sub streasina , evitand crengile noduroase ce se-ntreceau in bataia vantului si-mi aminteau de prima atingere , cand lipsiti de indrazneala, incercam sa ne invingem temerile.
Imaginea ta se contureaza pe retina .O altfel de fantezie, in care perfectiunea atinge apogeul,bineinteles –o minciuna.Dar oare nu amagirile sunt esentiale in alimentarea sufletului?
Numai un suflet bolnav nu se regaseste in aspiratiile sale, in ardoarea cu care ravneste la infaputirea nazuintei.Daca-i stii ce bine imi amintesc si-acum primele cuvinte, prima intalnire...
In noaptea aceea cand doar lumina lunii imi calauzea pasii, am ridicat privirea si am intalnit doua buze sangerii ce dezgoleau obraznic ai tai dinti perfecti tainuiti de gingiile trandafirii.Un obraz rumen , asemenea ciresei copate mi-a zambit sfidator , in timp ce doi ochi mari , strajuiti de niste gene lungi ma priveau lung cu o teama nejustificata, soptindu-mi vorbe dulci, calmante , pansandu-mi ranile sangerande. Un gand dulce-mi tresarare-n minte si-mi contureaza intaia plimbare pe malul marii.Era verde ca jadul si umflata ca o respiratie uriasa.Simteam pietrisul sub talpi , ce se strecura candid printre scoicile ce se tainuiau sub valurile apei, iar vantul molcolm, inabusit de dezlantuirea diminetii ne acompania in lungul nostru drum.
Dar , a ramas numai speranta , care subzista in fiecare secunda, fiind generatorul care ma tine in viata.Sub privirea plina de candoare, plicuri roase , in care zac scrisori de-amor tanjeau intr-un ungher impanzit de mucegai.In mine inca mai staruie nadejdea ca vei recidiva pentru a schimba acest final elegiac.