-Doamne, frumusețea lumii cu ce ochi să o privesc,
ca nimic să n-o-ntineze din ce simt, din ce gândesc?

-Pură-n suflet să-ți rămână, cum a fost dintâi creată,
fiule, în Duh, privește-o, printr-o inimă de Tată.



- Doamne, frumusețea lumii lasă răni celui robit;
O stăpână-atât de crudă pentru ce ai zămislit?

- Ce i-a dat toată puterea nu e frumusețea sa,
Ci e, fiule, mândria robului… slujit de ea.



-Doamne, sufletu-mi suspină când e răstignită firea,
și am ochii plini de sânge, căci se năruie zidirea…

-Lumea, fiule, e templul cel vremelnic al slujirii
pentru ochii ce se-nchină la icoanele Iubirii.







http://www.wix.com/eliada/frumusetea-lumii