Prin ceața friguroasă,
Apar, din când în când
Pagini, din cartea roasă
A vieții ce-a trecut plângând.

Încerc să le opresc ades,
Să le sărut cu duioșie,
Să le ascund în vasul cel ales
Numit iubirea întru veșnicie.

E frig și beznă în jur
Când, nu te simt aproape,
E foc în sufletul sperjur,
Ce neagă dorul, lăcrimând pe pleoape.

Sunt amintiri rămase vii,
Sunt amăgiri pribege,
Sunt așteptări, deja târzii.....
Doar, soarta le alege.

Eu încă sper să înțelegi
Din șoaptele trecute
Că viața are stricte legi
Pentru iubirile ce-s mute.

Nu te lăsa învins de sete,
Când sufletul îți cere,
Și nu-i da vin ca să te-mbete
În clipa de plăcere .