cum hristea un pahar de vin punea în plus
că poate lae însetează în lumea căprioarei
și vine cu nările fremătând în zori să îl bea
pictore marțiene și alte hiene vă anunț
că pentru voi în curte am montat cișmea

ne lasă ne ia în coarne-n copită
cerul cu steaua sa adamită

alături am săpat un șanț mai lat să încăpem
cu toții când pământul ni se pare că nu-i plin
și am potrivit din saci de plastic perne
ca fruntea tot pe vin s-o odihnim
să nu săriți cumva și-n vise la bătaie
că sângele l-am îndoit cu ploaie

ne lasă ne ia în coarne-n copită
cerul cu steaua sa adamită

și-acolo-n orice parte-a zilei să ne dea
binețe cine-o recunoaște
că fie numai sforăind
poetul
întrece-n sunet
păsări de apă pricolici sau broaște

ne lasă ne ia în coarne-n copită
cerul cu steaua sa adamită

apoi brusc cu ghearele noastre de foc năvălim
și peste zăpezi să plutim
să devenim rafale de vânt tunete asurzitori
numele nostru refren la sărbători

cerul cu steaua sa adamită
e raiul cu poarta trăsnită